Formele apei

Apa se gãseseste sub diverse forme în naturã: vapori de apã si nori în atmosfera, valuri si aisberguri în oceane, ghetari la latitudini mici sau altitudini mari, acvifere sub pãmânt, râuri sau lacuri. Circuitul apei în naturã este fenomenul prin care apa este transferatã dintr-o forma într-alta, prin evaporare, precipitatii si scurgeri de suprafatã.
Datoritã importantei pe care o are (în agriculturã, dar si pentru omenire in general), apei i s-au dat diverse nume in functie de formele pe care le ia. Ploaia e cunoscutã în majoritatea tãrilor, pe când alte forme sunt mai putin întâlnite, si pot fi surprinzãtoare când sunt vãzute prima datã. Exemple sunt: grindina, zãpada, ceata, roua sau chiciura. Un fenomen conex este curcubeul, întâlnit atunci cand lumina se refractã prin particulele de apã din atmosferã.
Apa de la suprafata globului joacã roluri importante in evolutia umanã; râurile si irigatiile asigurã aportul de apã pentru agriculturã, sunt suport pentru transportul maritim sau fluvial, fie comercial sau de agrement. O apã cu insuficienti nutrienti se numeste oligotrofã. Scurgerea apei pe suprafata terestrã este mecanismul prin care eroziunea sculpteazã mediul natural, duce la crearea vãilor si deltelor cu suprafete fertile favorabile dezvoltãrii de centre umane. De asemenea, apa se infiltreazã in sol, ajungând în pânza de apã freaticã. Aceastã apã freaticã ajunge din nou la suprafatã sub forma izvoarelor, sau a izvoarelor termale si gheizerilor. Apa freaticã este de asemenea extrasã artificial prin puturi si fântâni. Deoarece apa poate contine numeroase substante diferite, poate avea gusturi sau mirosuri foarte diferite. De fapt, oamenii si animalele si-au format simturile pentru a putea evalua calitatea apei: de obicei, animalele evitã apa cu gust sãrat (apã de mare) sau putred de mlastinã preferând apa unui izvor montan sau apa freaticã.